Document intern · pre-build
Prima încercare de build a eșuat dintr-un singur motiv: s-a construit înainte să fie extrasă viziunea. Documentul acesta e reparația — 40 de întrebări care blochează direcția, arhitectura și copy-ul înainte să se scrie prima linie de cod.
Fiecare întrebare are variante cu implicația lor și, unde există un răspuns corect din contextul de până acum, o recomandare asumată. Bifezi direct aici, în pagină, și la final descarci sau copiezi răspunsurile.
Fiecare pagină pornește de la problema concretă a vizitatorului și de la nevoia lui. Apoi arată cum transformăm problema aia în avantajul lui competitiv, astfel încât omul să-și vadă beneficiul real, nu o listă de servicii.
Asta e ancora de la care se scrie tot site-ul. Nicio secțiune nu începe cu „noi suntem”, nicio pagină nu se deschide cu o listă de capabilități. Problema lui, transformarea, avantajul — în ordinea asta, de fiecare dată.
+ Adaugă o notă pentru nuanțe. Tot ce bifezi se salvează automat în browser, deci poți închide pagina și continua mai târziu. La final, în secțiunea Trimite răspunsurile, descarci fișierul .txt sau copiezi tot și îmi dai paste în chat. Unde ești de acord cu recomandarea, alege pur și simplu varianta marcată Recomandat.
Ce vinde Furni Systems, cui, și cu ce frază deschide. Tot restul site-ului decurge din aceste patru răspunsuri.
Ce este Furni Systems peste 12 luni, în propriile tale cuvinte de business?
Site-ul rămâne despre sisteme; trainingul AI apare ca notă de subsol și nu se vinde de pe site.
Home-ul se rescrie în jurul rezultatului „firma ta lucrează cu AI”; software-ul devine dovada capacității, nu produsul de raft.
De ce: trainingul e singura linie cu ciclu de vânzare de zile, nu de luni, și îți deschide conturi în care apoi vinzi implementarea. Poct e deja proba.
Marjă mare, dar pierzi exact diferențiatorul pe care îl ai și nu-l are nimeni: livrezi tu, cu fondatorul în proiect.
Două site-uri, două funnel-uri, dublu efort de credibilitate de la zero. Justificat doar dacă vrei să vinzi trainingul altui public.
Care e promisiunea de rang 1 — fraza mare din hero?
Foarte precisă, dar vorbește doar cu distribuția și nu lasă loc liniei de training.
Acoperă ambele linii sub o singură promisiune și lasă verticalele să se specializeze pe paginile lor.
De ce: e problema pe care piața RO o simte chiar acum și nu are un ocupant clar; „comandă-stoc-factură” e o subcategorie a ei, nu invers.
Trafic cu intenție foarte mare și deadline-uri reale în calendar — dar te clasează ca furnizor de conformitate, o categorie unde prețul e strivit.
Dacă ai deja o frază pe care o folosești în întâlniri și funcționează, ea bate orice propunere de birou.
Cine e ICP-ul primar pentru v1 a site-ului?
Mesaj foarte precis, dar piscină mică și greu de umplut cu trafic organic în 90 de zile.
Modulele de training pe departamente sunt orizontale prin natura lor; verticalizarea rămâne pe paginile de sisteme și în case studies.
De ce: îți lărgește piața fără să diluezi mesajul, pentru că problema („nu știu de unde să apuc AI-ul”) e identică indiferent de industrie.
Bilete mari, dar ciclu lung de achiziție și cerere de referințe nominale — pe care momentan nu le poți publica.
Plătesc bine și cumpără training ușor, dar cer materiale în engleză și proces de furnizor. Vezi Q17 și Q30.
Ce rang primește tema conformității ANAF (e-Factura obligatorie, SAF-T, e-Transport)?
Maxim de intenție comercială, dar îți fixează brandul pe „conformitate” exact când vrei să vinzi transformare la €20k.
Păstrezi cârligul de trafic și argumentul de integrare RO, fără să-ți definești firma prin el.
De ce: conformitatea aduce lead-uri, dar nu construiește preț. O ții ca poartă de intrare, nu ca identitate.
Pierzi singura temă cu deadline real în calendarul clienților. Nu recomand.
Legea copy-ului spune că pornim de la problema lui. Deci trebuie să știm exact cine e „el” și care e propoziția care îl oprește din scroll.
Cine citește efectiv home-ul și semnează?
Copy-ul vorbește în bani, timp și control. Zero jargon de proces, zero limbaj de departament.
De ce: în IMM-ul românesc de 20–200 de oameni, el e singurul care poate spune „da” într-o săptămână. Restul sunt filtre.
Copy-ul devine mai tehnic și mai orientat pe fluxuri; ciclu mai lung, pentru că el trebuie apoi să convingă patronul.
Schimbă complet vocabularul paginii de training (competențe, adopție, curriculum) și presupune buget anual de formare.
Cel mai „complet” și cel mai slab: o pagină care vorbește cu toți nu convinge pe nimeni.
Care e propoziția-problemă cu care se deschide site-ul?
Nu sloganul nostru — durerea lui, spusă cum ar spune-o el.
Deschide direct discuția de cost, dar sună a reducere de personal din prima secundă.
Deschizi cu recunoaștere, nu cu amenințare. Transformarea promisă devine „îți arătăm exact unde se aplică, pe departamentul tău”.
De ce: sunt cuvintele tale despre piață și, spre deosebire de A și C, nu are un ocupant clar în SERP-ul românesc.
Cea mai bună problemă pentru linia de sisteme, prea îngustă pentru training.
Funcționează pe emoție, dar e cea mai ușor de confundat cu retorica generică de agenție.
Care e obiecția pe care site-ul TREBUIE să o dezarmeze, chiar dacă e singura?
Se dezarmează cu un calculator de cost al procesului manual și cu prețuri „de la” afișate.
Se dezarmează cu module pe departamente și cu ziua de research în firma lui — adică fix cu ce vrei să vinzi.
De ce: e obiecția care justifică prețul customizării. Dacă o rezolvi pe pagină, ai vândut jumătate din engagement înainte de prima discuție.
Cere o secțiune serioasă despre unde stau datele și ce nu iese din firmă. Obligatorie la clienți mari.
Împinge tot copy-ul spre narațiunea de productivitate și înmoaie modul „înlocuire cu agenți”. Vezi Q10.
Câte lucruri vindem, în ce ordine le arătăm și cât de explicit spunem ce facem cu oamenii care sunt înlocuiți de agenți.
Unde stă linia de training AI în arhitectura site-ului?
Home-ul îl arată primul; e și cea mai rapidă rută către o vânzare reală de pe site.
De ce: 5–6 zile de muncă pentru ~€20k e de departe cea mai bună economie din portofoliu, iar Poct-ul a validat deja că pitch-ul nu e respins.
Corect și echilibrat, dar pierzi avantajul de a conduce cu serviciul care se vinde cel mai repede.
Îl faci invizibil pentru cine nu e deja client. Contrazice entuziasmul tău pentru linia asta.
Curat conceptual, dar dublezi munca de brand și rupi puntea training → proiect mare.
Câți piloni de serviciu apar pe home?
Nimeni nu reține șase. Home-ul devine listă, nu argument, și intră în conflict cu tipografia mare.
Trei blocuri mari, fiecare cu pagina lui. Restul serviciilor devin secțiuni în interiorul acestor trei.
De ce: trei e maximul care încape într-un home cu spațiu alb generos și e exact segmentarea pe care o folosești deja când explici oral.
Cea mai elegantă simetrie și cel mai bun copy — dar ascunde website-ul și softul la comandă sub un nivel în plus.
Modul „înlocuim oameni cu agenți” — cât de explicit apare public?
Îl vinzi în ambele moduri (înlocuire vs. productivitate). Întrebarea e ce scrie pe site, nu ce discuți în ședință.
Brutal de eficient la patron, toxic la HR și în orice distribuire pe social. Îți face și trainingul mai greu de vândut intern.
Aceeași vânzare, fără costul reputațional. Discuția despre reducerea de personal se poartă în diagnostic, unde îi e locul.
De ce: cele două linii ale tale trebuie să coexiste pe același site. Dacă pagina spune „îți înlocuim oamenii”, aceiași oameni nu-ți vor cumpăra trainingul.
Prea vag. Pierzi diferența față de orice agenție care vinde „automatizări”.
Rămâne „website premium” ca serviciu vândut separat, cu prețul de intrare de €490–990?
Aduce clienți mici și cash rapid, dar pui o ancoră de €490 pe același site pe care ceri €20k pentru un training.
Website-ul rămâne o vânzare reală și, în același timp, demonstrația de calitate care justifică restul prețurilor.
De ce: prețul cel mai mic afișat setează percepția de firmă. €490 te așază lângă freelanceri, nu lângă partenerul de transformare AI.
Cea mai curată poziționare, cel mai mic volum de lead-uri.
Serviciul nou, fără preț și fără ambalaj deocamdată. Șase decizii aici și pagina se poate scrie într-o zi.
Care e formatul standard al unui engagement?
Ușor de vândut, greu de facturat la €20k și fără efect măsurabil după o săptămână.
Se suprapune exact peste economia ta: 1–2 zile research, 1–2 zile adaptare, 1–2 zile livrare, plus follow-up ieftin.
De ce: follow-up-ul e ce transformă un training într-un proiect. La sesiunea de la 4 săptămâni ei vin cu „am vrea și un flux care să facă X” — și acolo se semnează implementarea.
Cea mai bună adopție reală, dar îți blochează 6 săptămâni de calendar și e greu de vândut unui patron ocupat.
Venit recurent, dar cere o bibliotecă de conținut pe care nu o ai încă. Candidat bun pentru v2.
Ce module de departament listăm public? Alege 4–6.
Cele bifate devin carduri pe pagina de training, fiecare cu problema lui concretă și transformarea lui. Cele nebifate rămân disponibile în ofertă, dar nu ocupă spațiu pe pagină.
Cum descriem public „customizarea”?
Intern, materialul e ~90% standard. Public, valoarea percepută stă exact în partea customizată. Formularea trebuie să fie și adevărată, și vandabilă.
Vinde cel mai ușor și e cea mai riscantă: promite mai mult decât livrezi, iar un client atent o va observa la a doua zi de curs.
Descrie literal ce faci, e verificabil la livrare și mută valoarea de la „conținut unic” la „context unic” — care chiar e unic.
De ce: e singura formulare pe care o poți susține în fața unui client care cere să vadă agenda înainte. Și e exact ce apreciază ei: să nu li se predea exemple cu o brutărie când ei fac distribuție.
Pierzi diferențiatorul principal exact în locul unde e comparat cu un curs de 500 lei de pe internet.
Preț public pentru training — și la ce nivel?
Îți lasă libertate totală de ancorare în discuție, dar îți umple calendarul cu firme care căutau un curs de 2.000 de lei.
Prețul afișat face jumătate din calificare singur și te scoate definitiv din categoria „cursuri”.
De ce: la 5–6 zile de muncă, €8k e o ancoră de intrare confortabilă și lasă loc de urcare; iar cine se sperie de €8k oricum nu semna €20k.
Cea mai bună conversie de self-service, dar te blochează în structura aia și îți taie negocierea în sus.
Ușor de comparat cu orice alt curs — adică exact ce nu vrei.
Cum livrăm și pentru cine — format și limbă a materialelor?
Cel mai simplu de promis, dar te limitează geografic și pierzi filialele de multinaționale.
O singură propoziție pe site care deschide segmentul de filiale fără să te oblige la un site bilingv.
De ce: materialele EN sunt un efort marginal (același deck), dar sunt o precondiție de furnizor la orice firmă cu raportare către un HQ extern.
Scalabil, dar la €20k clientul se așteaptă la prezență fizică. Riscă să pară subțire.
Ce garantăm și ce rămâne clientului în mână după training?
Regula casei rămâne: nu garantăm venit sau economii. Garantăm livrabile și efort.
Standardul pieței — și motivul pentru care piața plătește 2.000 de lei, nu €20.000.
Justifică prețul cu obiecte concrete și, la finalul zilei 2, clientul are deja ceva ce funcționează în firma lui.
De ce: fluxul construit live e demo-ul care vinde proiectul mare. E cea mai ieftină vânzare de implementare pe care o poți face — se întâmplă în timp ce ești deja plătit.
Convertește puternic, dar la un serviciu livrat de o singură persoană e un risc de flux de numerar pe care nu-l recomand în v1.
Ai spus „interfață futuristă, minimalistă, cu elemente de viitor”. Întrebarea reală e cât de departe mergem pe axa aia înainte să pierdem credibilitatea de furnizor serios.
Cât de departe mergem pe spectrul futurist?
Cel mai sigur și cel mai ieftin de produs — dar seamănă cu orice studio bun din lume și nu vinde un training despre oameni.
Susține direct promisiunea „oamenii tăi × AI” și funcționează la fel de bine pe pagina de training și pe cea de sisteme.
De ce: e singura direcție care ilustrează productivitatea 5–10×, nu doar ideea abstractă de tehnologie. Și e cea mai greu de confundat cu stock-ul generic de AI.
Memorabil și diferit — dar în B2B-ul românesc citește ca reclamă, nu ca furnizor căruia îi dai €20k.
Îți dă dramă la primul contact și lizibilitate în rest. Cere disciplină, altfel site-ul pare făcut de doi oameni diferiți.
Roboți umanoizi în imagistică — da sau nu?
Semnal clar de „viitor”, dar riscul de kitsch e mare și îmbătrânește vizibil în 12 luni.
Dai semnalul o singură dată, cu impact maxim, apoi vinzi cu oameni și cu rezultate.
De ce: un robot în hero e o metaforă; zece roboți pe site sunt o temă de PowerPoint. Restrângerea e chiar ce face diferența dintre Awwwards și stock.
Cea mai credibilă direcție pentru un cumpărător de 55 de ani. Pierzi din impactul de „viitor”.
Lumină: site deschis, întunecat sau alternanță?
Lizibilitate maximă pe textul lung, plus momente de dramă exact unde arătăm tehnologia.
De ce: e exact mecanica lui mercury.com și e singura care funcționează și pentru copy dens, și pentru hero spectaculos. Regula semantică previne alternanța decorativă.
Cea mai puternică senzație de „futurist”, dar taie lizibilitatea pe telefon în plină zi — adică exact unde ți se citește site-ul.
Devine ritm decorativ fără sens și obosește. Nu recomand.
Mișcare: ce fel de hero și cât de mult motion?
Cel mai puternic lucru pe care îl poți livra — și adaugă 1–2 săptămâni și zeci de generări manuale înainte de lansare.
Lansezi în 3–4 săptămâni, nu blochezi pe producția de asset-uri, și upgrade-ul la scroll-film se face ulterior fără rescriere.
De ce: ai o linie de vânzare deschisă acum (Poct). Un site bun online în septembrie bate un site excepțional online în noiembrie.
Rapid și sobru, dar contrazice direct promisiunea de „interfață futuristă”.
Generarea se face manual, de tine, în Higgsfield, din prompturile pe care le scriu eu. Deci volumul e o decizie de timp al tău, nu de buget.
Ce fel de imagine domină site-ul?
Se poate face premium și e complet sub controlul nostru — dar nu vinde un serviciu despre oameni și nu ilustrează „5–10× productivitate”.
Singura cale realistă la volumul necesar, cu control total pe direcție și fără costuri de producție.
De ce: ai deja instrumentul și fluxul (Higgsfield manual). Riscul e uniformitatea — se rezolvă cu un set fix de reguli de lumină și lentilă în fiecare prompt.
Cea mai mare credibilitate, dar cere locație, model release și o zi din calendarul tău.
Cel mai bun raport credibilitate/efort, dacă ești dispus la o oră de fotograf.
Apari tu în imagini — susținând training, explicând la calculator, în fața unei săli?
Pagina de training capătă un chip, iar diferențiatorul „livrare cu fondatorul în proiect” devine vizibil, nu doar afirmat.
De ce: nimeni nu dă €20k unei entități abstracte pentru două zile în firma lui. Cumpără persoana care intră pe ușă. Fără chip, vinzi mai greu și mai ieftin.
Compromis rezonabil dacă nu vrei să-ți lipești fața de brand. Pierzi jumătate din efect.
Site-ul rămâne al unei firme, nu al unui om. Coerent cu vocea „noi”, incoerent cu modul în care vinzi de fapt.
Câte imagini ești dispus să generezi manual în Higgsfield pentru acest site?
Estimează în imagini finale păstrate. Rata de rebut realistă e ~30%, deci numărul de rulări e cu o treime mai mare.
Ajunge pentru hero + trei piloni. Restul site-ului se rezolvă cu tipografie și compoziții CSS.
Acoperă hero + 3 piloni + 5 module de departament + 2 case studies + deschideri de secțiune, cu marjă de rebut.
De ce: e pragul de la care fiecare secțiune are imaginea ei proprie. Sub el, pagina de training arată subțire exact acolo unde ceri cel mai mult.
Necesar doar dacă alegi A la Q21. Altfel, efort irosit.
Un video cu tine, de 60–90 de secunde, pe pagina de training?
Un minut în care explici cum arată cele două zile face mai mult decât toată pagina scrisă.
De ce: ai deja tot lanțul de producție video și știi să vorbești pe cameră. La un serviciu livrat de o persoană, vocea și fața sunt cel mai ieftin argument de vânzare pe care îl poți produce.
Nu blochează lansarea. Riscul e că v2 nu vine niciodată.
Coerent doar dacă ai ales C și la Q23.
Legea copy-ului e deja fixată. Aici stabilim doar registrul, vocea și limba.
Cât de agresiv comercial e textul?
Credibil la clienți mari, dar convertește lent și lasă vizitatorul să plece „să se mai gândească”.
„Zece ore pe săptămână pe facturi înseamnă un salariu pe lună aruncat” — concret, verificabil, fără superlative.
De ce: e vocea ta reală și e singurul registru care respectă legea copy-ului fără să alunece în retorica de agenție.
Convertește cel mai bine pe rece — și e incompatibil cu bara de design premium și cu un preț de €20k.
Cine vorbește pe site — firma sau tu?
Sună mai mare decât ești. Riscul: la prima întâlnire se vede că „echipa” e un om, și asta costă încredere.
Ai și soliditatea unei firme, și încrederea unui om identificabil, exact unde contează fiecare.
De ce: trainingul se cumpără de la o persoană, sistemele se cumpără de la o firmă. Site-ul poate face ambele fără să mintă în niciun loc.
Maxim de autenticitate, dar limitează proiectele mari, unde clientul vrea un furnizor cu structură.
Limba site-ului în v1?
Un singur set de copy de scris, de umanizat și de întreținut. Engleza se adaugă când apare prima cerere reală.
De ce: ICP-ul e românesc, iar un site bilingv dublează costul de întreținere a copy-ului chiar la standardul de calitate pe care îl ceri.
Deschide filialele și clienții externi, dar adaugă ~40% la efortul de copy și complică rutarea și SEO-ul.
Compromis ieftin: ai ce trimite unui interlocutor străin, fără să duplici site-ul.
Brief-ul are 9 rute. Cu linia de training adăugată, întrebarea nu mai e „ce mai punem”, ci „ce tăiem ca să iasă totul la standard”.
Ce rute intră în v1?
Acoperire completă, dar 10 pagini scrise la standardul casei înseamnă cel puțin 8 săptămâni și risc real de pagini subțiri.
/ · /training-ai · /automatizare-si-agenti · /sisteme (sales-os + operations-os + website conectat, comasate) · /proiecte · /contact. Prețurile intră în paginile de serviciu. RecomandatFiecare pagină e terminată, nu doar existentă. Extinzi în pagini separate abia când o temă dovedește trafic sau cereri.
De ce: planul de 10 pagini a fost făcut înainte de linia de training. Cu ea, e mai valoros un site de 6 pagini excelente decât 10 corecte.
Cel mai rapid la lansare, dar nu mai ai unde vinde sistemele — adică linia cu bilete de €6–15k.
Bun ca material de vânzare într-o întâlnire, slab pentru SEO și imposibil de extins fără rescriere.
Care e jobul unic al paginii de home și câte rampe de ieșire are?
Broșură. Vizitatorul pleacă informat și neconvins.
Home-ul devine un ruter, nu o prezentare. Fiecare rampă are propriul limbaj, propriul formular și propriul mod de măsurare.
De ce: cele două audiențe cumpără complet diferit — una cumpără o agendă de curs, cealaltă un diagnostic. Un CTA unic pierde jumătate din trafic.
Cea mai simplă măsurare și cel mai clar funnel, dar forțează cumpărătorul de training într-un pas de care nu are nevoie.
Prețuri publice pe site — decizia rămasă deschisă din planul master.
Califică singur, te scoate din licitații de preț și e coerent cu tonul direct din Q26.
De ce: la un ICP de patroni, prețul ascuns citește ca „va fi scump și mă vor lucra”. Prețul afișat citește ca încredere.
Filtrează parțial, dar pierzi efectul de ancorare.
Maxim de flexibilitate în negociere, maxim de lead-uri necalificate în calendar.
Ai livrări reale și cifre reale. Problema e că cele mai bune sunt fie sub permisiune în așteptare, fie sub alt brand.
Ecosistemul de aplicații financiare (US) pe site-ul românesc?
Arăți amploarea tehnică fără să legi brandul internațional de o pagină comercială românească.
De ce: e recomandarea din planul master și rămâne validă — separarea brandurilor te costă zero și te protejează de o confuzie greu de reparat.
Dovadă maximă, dar expui brandul internațional către publicul și presa locală.
Renunți la cea mai mare demonstrație de capacitate pe care o ai. Nu recomand.
Case studies românești în v1 — ce publicăm și când?
Cea mai puternică variantă — și îți legi data lansării de un email la care nu controlezi răspunsul.
Lansezi la timp, iar upgrade-ul la nume e o editare de 10 minute, nu o rescriere.
De ce: permisiunile sunt în afara controlului tău. Nicio dependență de calendar extern nu are voie să blocheze lansarea.
Site-ul devine o promisiune fără probe, exact în categoria unde toată lumea promite.
Cum folosim cifrele-dovadă (606/606 indicatori · 0 discrepanțe în 6 luni · 36/36 teste QA · CLS 0)?
Impresionant pentru un director tehnic, aproape opac pentru un patron care nu știe ce e CLS.
Cifra rămâne verificabilă și devine, în același timp, un beneficiu pe care cumpărătorul îl înțelege fără explicații.
De ce: respectă legea copy-ului. O cifră fără consecință e o afirmație despre noi; o cifră cu consecință e o afirmație despre el.
Curat, dar home-ul rămâne fără probă în primele două ecrane.
Ce se întâmplă în secunda în care omul e convins. Aici se pierd cele mai multe site-uri frumoase.
Programare directă în calendarul tău?
Omul își alege singur ora și pleacă cu o întâlnire, nu cu o promisiune că îl suni.
De ce: taie două-trei emailuri de coordonare și prinde vizitatorul în vârful intenției. E cea mai ieftină creștere de conversie disponibilă.
Control total asupra cui accepți, dar pierzi lead-urile care nu răspund la primul email.
Cea mai bună acoperire, cu riscul de a dilua CTA-ul dacă apar amândouă în același ecran.
Lead magnet — pentru cine nu e gata să vorbească acum?
Site curat, dar pierzi 90% din trafic fără nicio urmă.
Se extrage direct din materialul de training, deci costă aproape zero în plus, și califică lead-ul prin departamentul pe care îl alege.
De ce: e fix răspunsul la problema din Q6 („nu știu de unde să apuc”). Cine descarcă harta e, prin definiție, cumpărător de training.
Cel mai bun pentru vizibilitate în căutare și în răspunsurile AI, dar cere o zi de construit și validat formulele.
Convertește foarte bine și e cel mai lung de construit dintre cele trei.
Formularul — funcțional real sau stub?
O zi de muncă, infrastructura există deja. Un lead pierdut costă mai mult decât toată treaba asta.
De ce: stub-ul era acceptabil într-un build de test. Pe propriul site flagship, un formular care nu trimite nimic e o greșeală pe care nu ai cum să o justifici.
Zero infrastructură și, surprinzător, funcționează la patroni. Dar nu poți măsura nimic.
Nu. Dacă ajunge live așa, primul lead real se pierde tăcut.
Ultimele trei. Ele decid dacă documentul ăsta devine un site sau un plan frumos.
Ce iese efectiv la lansare?
Complet, dar nu ai nimic de trimis nimănui până în noiembrie.
Ai un link de trimis într-o lună și site-ul crește după semnalele reale, nu după plan.
De ce: ai deja o conversație deschisă despre training. Site-ul trebuie să existe înainte ca acea conversație să se răcească.
Cel mai rapid la o vânzare, dar publici o pagină orfană sub un domeniu fără site — arată improvizat.
Ce dată de lansare îmi asum?
Posibil doar dacă răspunzi la chestionar în 48 de ore și accepți varianta fără video și cu maximum 15 imagini.
Lasă loc pentru generarea imaginilor, pentru video și pentru pass-ul de umanizare a copy-ului, fără compromisuri.
De ce: e singura dată care se împacă și cu volumul de generare din Q24, și cu standardul de calitate pe care nu vrei să-l cobori.
Confortabil, dar riscă să piardă fereastra comercială deschisă acum.
Onest față de perfecționism, dar fără o dată în calendar proiectul ăsta va pierde mereu în fața celui urgent.
Cum arată succesul la 90 de zile de la lansare?
Un singur criteriu principal. După el se scrie tot — CTA-ul, măsurarea și prioritatea paginilor.
O singură vânzare validează linia nouă și acoperă de câteva ori costul întregului proiect.
De ce: e singurul criteriu care e simultan realist în 90 de zile și suficient de mare încât să merite tot efortul. Traficul organic nu se coace atât de repede.
Măsurabil săptămânal și bun pentru optimizare, dar depinde de un canal de trafic pe care nu-l ai încă.
Criteriul corect pe termen de 6–12 luni, prea lent pentru 90 de zile.
Legitim și schimbă tot: mai puțin SEO, mai multă dramă vizuală și case studies, funnel aproape irelevant.
Lucrurile de mai jos sunt fixate. Nu se redeschid în discuția asta; intră direct în spec.
Notele generale intră și ele în fișier. Descarcă-l și trimite-mi-l, sau copiază tot și dă-mi paste în chat — ambele conțin exact aceleași informații.
Răspunsurile se salvează automat în browserul acestui dispozitiv. Nu se trimit nicăieri automat — pleacă doar prin fișierul pe care îl descarci sau prin textul pe care îl copiezi.